Detectarea puterii calorice a produselor chimice este de obicei măsurată prin ardere directă sau procese de ardere simulate. Următoarele sunt câteva metode comune de detectare:
Calorimetria cu bombă de oxigen: Aceasta este metoda cea mai frecvent utilizată pentru detectarea puterii calorice a produselor chimice. Proba este arsă într-un calorimetru cu bombă de oxigen, iar puterea calorică este calculată prin măsurarea căldurii generate în timpul arderii, care este potrivită pentru detectarea combustibililor solizi și lichizi.
Analiza căldurii de ardere: folosind dispozitive precum calorimetria cu scanare diferențială (DSC) sau analizorul termogravimetric (TGA) pentru a măsura degajarea de căldură în timpul procesului de ardere a unei probe în condiții controlate, utilizate în mod obișnuit pentru evaluarea puterii calorifice a probelor mici sau a materialelor speciale.
Metoda de analiză a fumului: Măsurând conținutul de CO2, CO și alte componente din fum în timpul procesului de ardere și combinându-l cu un model teoretic de ardere pentru a calcula valoarea căldurii de ardere, este potrivit pentru detectarea combustibililor gazoși.
Spectroscopie în infraroșu apropiat (NIR): Această metodă calculează puterea calorică a produselor chimice prin analiza spectrelor lor în infraroșu apropiat. Este folosit în mod obișnuit pentru analiză rapidă și monitorizare online și este potrivit pentru detectarea combustibilului în procesele de producție continue.
