Istoria dezvoltării transformatoarelor poate fi urmărită încă de la începutul secolului al XIX-lea. Unele dintre cele mai vechi experimente cu motorul au arătat că curentul poate fi convertit în tensiune prin inducție electromagnetică. Acest concept a fost propus de omul de știință britanic Michael Faraday în 1831. În următoarele decenii, mulți oameni de știință și ingineri cercetează și îmbunătățesc tehnologia inducției electromagnetice.
În 1885, fizicianul italian Rudolf Jurabioni a inventat primul transformator practic. Acest transformator poate converti un curent în diferite tensiuni și curenți, făcându-l mai eficient în transmiterea energiei electrice pe distanțe mai lungi. Această invenție face posibilă transportul de energie electrică și poate aduce schimbări economice și sociale.
La începutul secolului al XX-lea, diverse aplicații ale transformatoarelor au început să se extindă, inclusiv comunicații, aragazul cu inducție și tehnologia de stocare a energiei. În anii 1950, tehnologia microelectronică în curs de dezvoltare a făcut dezvoltarea transformatoarelor și mai rapidă. Transformatoarele moderne sunt de obicei fabricate din siliciu, care are o eficiență mai mare și un volum mai mic.
În general, dezvoltarea transformatoarelor a fost însoțită de progrese continue în domeniul ingineriei electrice. De la cercetări teoretice timpurii până la aplicații practice moderne eficiente și de economisire a energiei, transformatoarele, ca tehnologie clasică de inducție electromagnetică, au obținut un succes și o dezvoltare extraordinară.