Rigiditatea dielectrică se referă la măsurarea rezistenței electrice a unui material ca izolator. Este definită ca tensiunea maximă pe unitate de grosime atunci când proba este perforată, exprimată în volți pe unitate de grosime. Cu cât rigiditatea dielectrică a materialului este mai mare, cu atât este mai bună calitatea materialului ca izolator.
Rigiditatea dielectrică este o măsură a capacității unui material de a rezista la tensiune înaltă fără a produce defecțiuni electrice. Puneți proba între electrozi și ridicați tensiunea aplicată printr-o serie de secvențe până când apare o defecțiune electrică, până când apare o defecțiune electrică. Rezultatul este în unități kv/mm, dar nu înseamnă că nu are nimic de-a face cu grosimea probei. Prin urmare, atâta timp cât datele diferitelor materiale sunt obținute cu condiția ca grosimea probei să fie aceeași, aceasta este comparabilă.
Constanta dielectrică este utilizată pentru a măsura performanța unui izolator în stocarea energiei electrice. Este raportul dintre capacitatea dintre două plăci metalice folosind material izolator ca mediu și capacitatea dintre aceeași placă folosind aer ca mediu sau vid. Constanta dielectrică reprezintă gradul de polarizare al dielectricului, adică capacitatea de a lega sarcini. Cu cât constanta dielectrică este mai mare, cu atât este mai puternică capacitatea de a lega sarcini. Mediul umplut între cele două plăci ale condensatorului are un impact asupra capacității condensatorului, dar același dielectric are același efect, cu medii diferite și constante dielectrice diferite.